Fericirea...:)

Cand vorbim de fericire ne gandim la un simplu zambet sau la o situatie care ne-a facut sa ne simtim impliniti,mandrii de ce se anscunde in noi.
Daca insa aprofundam acest cuvant incercand sa-i aflam adevaratul lui inteles ajungem la concluzia ca fericirea nu exista.Oare putem afirma acest lucru?Am intalnit de curand un citat care suna cam asa:"FERICIREA ESTE CEVA CE NU SE ATINGE NICIODATA,DAR IN CAUTAREA EI MERITA SA ALERGI TOATA VIATA!"Aceste cuvinte exprima intelesul profund al fericirii..ceva mult mai valoros decat niste milioane,mult mai rapid decat pasul nostru,mult mai viclean decat mintea noastra si mult prea dorita pentru a o intalnii..
Indraznesc sa compar fericirea cu o raza de soare...ca si o raza fericirea ne atinge uneori pentru a nu uita de existenta ei,pentru a ne incalzi sufletul,dar niciodata nu se daruieste in intregime..e prea scumpa..prea departe pentru a ajunge la ea..si in acelasi timp e constienta de valoarea ei pentru a se lasa cucerita.Nimic nu o surprinde..nici bogatia sufletului,nici zambetul viclean sau lacrimile care uneori o ameninta cu innecul.Oare de ce e atat de zgarcita cu noi?De ce nu e prezenta tot timpul in viata noastra si de ce atunci cand ne viziteaza nu o face cu toata fiinta?De ce nu ni se daruieste complet?Poate ea vrea totul sau nimic..poate si ea este in cautarea unui suflet caruia sa i se daruiasca,ca multi dintre noi..asa ca nu renuntati la speranta..e posibil ca intr-o zi,dupa un lung maraton in cautarea fericirii aceasta sa ni se daruiasca..trebuie doar sa speram si sa alergam neincetat...